Joomla!

Un nou soi chinezesc de grâu uscat a stabilit recent un record de producție în categoria sa.

Pe 19 aprilie, Academia de Științe Agricole Yuxi, în cooperare cu Institutul de Culturi de Cereale al Academiei de Științe Agricole Yunnan și Centrul de Servicii de Dezvoltare a Culturii din județul Yimen, a demonstrat noi soiuri de grâu „Yunmai 114” și „Yumai No. 7” pe un teren uscat de 40 de hectare. Răsadurile au fost plantate în județul Yimen, orașul Yuxi, provincia Yunnan, reporterul Yunnan Daily Chen Yunfen a raportat: „După măsurarea randamentului în câmp și aprobat de un grup de experți alcătuit din experți relevanți din provincie, soiul de grâu Yunmai 114 a stabilit un record de producție în zonele uscate din regiunea de sud-vest.

„Yunmai 114” este un nou soi de grâu crescut de Institutul Culturilor de Cereale, Academia de Științe Agricole din Yunnan, bazat pe selecția pe termen lung și pe mai multe generații, combinată cu tehnologia haploidă.

A avut rezultate deosebit de bune la acest test de randament, cu un randament mediu de 645,8 kg/mu și un randament maxim de 708,1 kg/mu (notă: mu chinezesc = 0,06 ha). Acest lucru a stabilit un nou record pentru producția de grâu în zonele uscate din sud-vestul Chinei.

Un alt soi nou de la Academia de Științe Agricole Yuxi, „Yumai No. 7”, a dat și el rezultate bune, cu un randament mediu de 462,85 kg/mu și un randament maxim de 489,84 kg/mu.

În ultimii ani, Academia de Științe Agricole Yuxi a promovat soiuri de grâu de înaltă calitate pentru a îmbunătăți randamentul culturii importante, iar acest lucru a dat deja rezultate: randamentul grâului a crescut prin introducerea și cultivarea de noi soiuri de grâu combinate cu metode științifice de plantare și management, ceea ce a oferit un sprijin puternic pentru asigurarea securității alimentare și a promovat dezvoltarea agriculturii înalte în sec."

Sursa: Yunnan Daily. Autor: Chen Yunfen.

ntenționați să îngrijiți o cultură care este ușor de cultivat? Atunci usturoiul este o alegere incredibilă. Pe lângă utilizările sale culinare și aroma intensă, acesta servește și ca un repelent eficient pentru insecte în grădină. De asemenea, îl puteți folosi ca remediu pentru o serie de afecțiuni.

Atunci când plantați usturoi, rețineți că este nevoie de aproximativ 180 până la 210 zile pentru ca acesta să ajungă la maturitate. Acest lucru va depinde de soiul pe care l-ați ales. Pentru a asigura o creștere corespunzătoare, hrăniți această cultură cu îngrășământul potrivit pentru usturoi.

Alegerea îngrășământului potrivit pentru usturoi

Un lucru de reținut în legătură cu planta de usturoi este faptul că este un hrănitor greu. Motivul este că este nevoie de mult timp pentru ca usturoiul să se maturizeze și să devină gata de recoltare. Cu asta, trebuie să vă hrăniți planta de usturoi cu îngrășământul potrivit din momentul în care ați cultivat-o. Pentru a alege cel mai bun îngrășământ pentru această plantă, luați în considerare acești factori:

Raportul NPK

Acest raport este un factor vital de luat în considerare, deoarece va determina echilibrul și cantitatea de nutrienți pe care o va primi planta. NPK înseamnă azot, fosfor și potasiu – toate acestea fiind esențiale pentru creșterea majorității culturilor. Cel mai bine ar fi să alegeți un îngrășământ cu un raport NPK de 16-6-4.

Acest lucru este important, deoarece indică faptul că îngrășământul este bogat în azot, ceea ce reprezintă un mare ajutor în creșterea randamentului plantei, sporind în același timp calitatea bulbilor. Un îngrășământ bogat în azot compus din materiale, cum ar fi guano, făină de oase, făină de sânge și lucernă, poate îmbunătăți, de asemenea, capacitatea de depozitare a plantei și capacitatea acesteia de a rezista la boli.

Tipul de îngrășământ

Pentru usturoi, printre cele mai bune opțiuni se numără următoarele:

• Îngrășământ granular – Acest îngrășământ uscat este unul pe care îl puteți aplica cu ajutorul unui răspânditor. Un avantaj al folosirii acestui tip este că vă permite să fiți martor al îngrășământului propriu-zis. Vă permite să vedeți locul specific în care l-ați aplicat efectiv și locul în care aplicarea este foarte necesară.

Acesta poate fi cu eliberare lentă, care eliberează nutrienții în mod constant pentru o perioadă lungă de timp și necesită utilizarea îngrășămintelor o dată sau de două ori pe an, sau cu eliberare rapidă, care eliberează imediat azotul, ceea ce se traduce prin necesitatea unei utilizări mai frecvente.

• Îngrășământ lichid – Dacă doriți să folosiți acest tip, atunci asigurați-vă că îl diluați înainte de aplicare. Este o alegere bună, deoarece îl puteți aplica cu ușurință, plus că planta îl poate absorbi rapid. Pentru a aplica îngrășământul lichid, aveți nevoie de un furtun, o stropitoare sau o canistră.
• Spițe – Acest îngrășământ se prezintă sub formă de băț. Este cu eliberare lentă, ceea ce înseamnă că nutrienții săi vor fi eliberați lent. Este ușor de utilizat și este ceva ce puteți aplica direct pe sol.

Conținutul de nutrienți

Îngrășământul pe care l-ați ales trebuie, de asemenea, să conțină toți nutrienții de care planta dumneavoastră de usturoi pare să ducă lipsă. În acest caz, este util să faceți un test de sol, astfel încât să puteți evalua starea reală a solului și de ce are nevoie în mod specific planta dumneavoastră. Pentru a garanta o creștere puternică a usturoiului, furnizați-i nutrienții specifici de care are nevoie, inclusiv carbon, oxigen, hidrogen, fosfor, magneziu, potasiu, azot și sulf. Cel mai bine ar fi să vă hrăniți planta cu aceștia folosind îngrășământul adecvat.

Când și cum se fertilizează planta de usturoi?

Adăugați mai întâi compost în patul de plantare, dacă ați decis să efectuați un test de sol. Dacă nu există un test de sol, atunci începeți să fertilizați usturoiul cu un amestec echilibrat de îngrășăminte. Aplicați-l în timpul plantării usturoiului, deoarece poate susține dezvoltarea rădăcinii și a frunzelor acestuia. De asemenea, ajută să folosiți făină de oase doar o singură dată la plantare. Motivul este că poate promova înflorirea. Scoateți orice tulpină de flori din planta de usturoi pentru a promova dezvoltarea corectă a bulbilor.

Dacă ați plantat usturoiul în timpul toamnei, atunci cel mai bun moment pentru a aplica îngrășământ ar fi primăvara. Puteți face acest lucru prin împrăștierea îngrășământului peste tot patul sau prin aplicarea laterală. Asigurați-vă că îngrășământul ales este bogat în azot. În cazul în care alegeți să împrăștiați lateral, lăsați îngrășământul să acționeze la aproximativ un centimetru în jos sau la aproximativ trei-patru centimetri de usturoi. Efectuați aplicarea îngrășămintelor la fiecare 3-4 săptămâni.

De asemenea, ar trebui să fertilizați usturoiul pe la mijlocul lunii mai sau înainte de umflarea bulbilor. Evitați fertilizarea plantei cu alimente bogate în azot după ce se termină luna mai, deoarece nu poate decât să atrofieze dimensiunea bulbilor.

Cum știți dacă usturoiul este copt?

Cu o îngrijire adecvată și aplicarea îngrășămintelor potrivite, vă puteți aștepta ca planta de usturoi să se maturizeze și să se coacă în scurt timp.  Veți ști că este deja coaptă și gata de recoltare atunci când vârfurile încep să se ofilească și să moară. Smulgeți-o odată ce este gata de recoltare pentru a garanta cea mai bună aromă și păstrare a acesteia.

Asigurați-vă doar că lăsați vârfurile să se usuce înainte de a le îndepărta. Folosiți o unealtă de plivit sau o furcă pentru a lăsa mai întâi solul de sub ele să se slăbească – după care, în sfârșit, puteți îndepărta vârfurile. Aceasta va împiedica ruperea lor înainte ca bulbii să devină complet pregătiți pentru tăiere.

Odată recoltați cu succes, puteți începe să vă bucurați de numeroasele utilizări ale acestei plante – una dintre ele fiind aceea de a adăuga arome încântătoare mâncărurilor dumneavoastră preferate, inclusiv ciorbe, pâine, carne și tocănițe.

Topinamburul este o plantă tuberoasă care poate fi cultivată ca cultură principală, secundară sau intercalată în Thailanda datorită perioadei scurte de recoltare de aproximativ patru luni. Aceasta are potențialul ca tominabura să devină o cultură importantă din punct de vedere economic în Thailanda, odată cu dezvoltarea de noi soiuri rezistente la secetă.
Topinamburul (Helianthus tuberosus L.) este una dintre principalele surse de inulină în plantele superioare.

Din punct de vedere nutrițional, tuberculii de anghinare sunt o sursă majoră de carbohidrați, atât inulină, cât și fructooligozaharide, inclusiv fibre alimentare și mulți aminoacizi esențiali. Există și substanțe importante care au efecte biologice precum activități antioxidante, antimicrobiene, anticancerigene etc.

În ceea ce privește utilizarea în industria alimentară, tuberculii de anghinare pot fi transformați în produse alimentare sau în pulbere uscată pentru utilizare ca ingrediente alimentare.

Etapa optimă de recoltare pentru topinamburul din Thailanda este de 18-20 de săptămâni după plantare, cu toate acestea, în timpul sezonului de vegetație în sine există riscul unor condiții uscate care afectează negativ cantitatea și calitatea tuberculilor. Prin urmare, seceta de la mijlocul sezonului este din ce în ce mai recunoscută ca o limitare majoră pentru producția de tuberculi de anghinare. Capacitatea diferitelor genotipuri de tominabura de a menține randamente ridicate în astfel de condiții este o componentă critică a toleranței la secetă.

În acest sens, o echipă de oameni de știință de la mai multe universități din Thailanda a investigat efectele secetei la mijlocul sezonului asupra randamentului tuberculilor, biomasei, indicelui de randament, eficienței utilizării apei pentru tuberculi (WUEt) și eficienței utilizării apei din biomasă (WUEb) pentru diferite genotipuri de anghinare cu diferite niveluri de toleranță la secetă.

Experimentul a fost realizat în ghivece într-un design de bloc complet randomizat cu patru replici pe parcursul a doi ani:

Factorul A a constat din două regimuri de apă: alimentarea cu apă favorabilă și seceta la mijlocul sezonului.
Factorul B a inclus cinci genotipuri: JA 3, JA 125, JA 15, JA 89 și CN 52867.
Ca rezultat, seceta a redus greutatea uscată a tuberculilor, biomasa, WUEt și, respectiv, WUEb, totuși, cu o diferență semnificativă între genotipuri.

Genotipurile CN 52867 și JA 89 au fost caracterizate ca fiind tolerante la secetă, cu o eficiență ridicată a utilizării apei și un potențial de randament ridicat. JA 3 a fost de asemenea remarcat pentru reducerea mai scăzută a randamentului în condiții de stres. Prin urmare, aceste trei genotipuri vor servi drept resurse genetice valoroase pentru programele de ameliorare care vizează dezvoltarea populațiilor de anghinare cu potențial crescut de producție și toleranță la secetă, în special pentru mediile predispuse la secetă la mijlocul sezonului.

Restaurantele din Franța sunt acum obligate să menționeze originea cărnii lor. Acest lucru este stabilit printr-un nou decret al prim-ministrului francez Francois Bayrou. Oficial, acesta este descris ca „un pas important către un lanț alimentar mai transparent, cu beneficii atât pentru producători, cât și pentru consumatori”.
Decretul lui François Bayrou oferă motivarea deciziei. În acest fel, fermierii francezi pot promova mai bine calitatea produselor lor și, prin urmare, pot informa consumatorii că carnea lor provine din pământul francez. Acest lucru oferă consumatorilor o mai bună înțelegere a originii felului lor de mâncare și permite proprietarilor de restaurante să folosească o etichetă de calitate și să se diferențieze prin originea franceză a bucății lor de carne.

Din 2002 există obligația de a indica originea viței și vită, dar noul decret extinde această obligație la carnea de porc, pasăre și miel. Astfel, consumatorii pot alege mai ușor carnea produsă local în restaurante.

Ministrul francez al Agriculturii și Suveranității Alimentare, Annie Genevard, subliniază impactul acestui nou regulament: "Acest decret este un pas important înainte în ceea ce privește transparența originii cărnii și va crește încrederea consumatorilor. Este, de asemenea, un sprijin valoros pentru producătorii noștri locali, subliniind în același timp metodele noastre de agricultură și calitatea produselor franceze".

Anunțul regulamentului a venit cu doar câteva zile înainte de deschiderea Salonului Internațional de Agricultură, una dintre cele mai mari expoziții agricole din Europa. Acesta este, desigur, un punct strategic și, în acest fel, guvernul francez arată că dorește să facă și mai vizibile produsele agricole sustenabile și bine produse.

În același timp, vorbim nu doar despre promovarea produselor locale, ci și despre garantarea siguranței alimentare și a mediului. Asta înseamnă că carnea nu trebuie să parcurgă mii de kilometri pentru a ajunge în farfurie. Se preconizează că etichetarea obligatorie a originii în restaurante va permite consumatorilor să facă alegeri mai informate și să opteze pentru carne de bună calitate, cu o amprentă mai mică asupra mediului.

În ciuda tuturor bunelor intenții, această nouă legislație este, de asemenea, clar motivată politic. Fermierii francezi (în special în sectoarele cărnii de vită, păsări de curte și miel) se luptă să concureze cu carnea importată adesea mai ieftină. Acest lucru trimite un semnal fermierilor francezi că guvernul acordă atenție problemei și se angajează să își consolideze poziția pe piață.