Cercetătorii maghiari de la Institutul de Științe ale Solului din cadrul Centrului de Cercetări Agricole HUN-REN au contribuit la realizarea unei hărți importante a solului care să permită monitorizarea dinamicii salinității solului pentru managementul operațional.
Într-un studiu internațional, oamenii de știință au analizat aproape 20.000 de mostre de sol pentru a crea o hartă a salinității solului în Europa. Ei au studiat distribuția spațială a salinității solului, iar constatările lor susțin necesitatea unei gestionări durabile a solului și a securității alimentare. Potrivit cercetătorilor maghiari, salinitatea solurilor agricole din Ungaria este considerată moderată de standardele europene. Cu toate acestea, riscul de salinizare secundară rămâne o problemă.

Presiunea asupra terenurilor arabile pentru producția durabilă de alimente este în creștere la nivel mondial din cauza degradării solului, schimbărilor climatice și deficitului de apă. Prin urmare, protejarea și gestionarea durabilă a solurilor este esențială pentru a asigura securitatea alimentară viitoare. Pe măsură ce populația mondială este de așteptat să continue să crească, este esențial să se evalueze resursele și să se furnizeze instrumentele necesare pentru o monitorizare precisă și rapidă a solului.

Solurile agricole se confruntă cu amenințări serioase de degradare, secetă, vreme extremă și diferite forme de poluare, stârnind îngrijorări că ar putea să nu fie capabile să facă față cererii în creștere de alimente pe termen lung.

Distribuția spațială a salinității solului în Europa a fost modelată într-o colaborare internațională condusă de JRC al Comisiei Europene. Studiul a implicat Kitty Balogh și Gabor Szathmáry, cercetători de la Institutul de Științe ale Solului de la Centrul de Cercetare Agricolă HUN-REN (HUN-REN CAR TAKI), precum și experți de la University College London, CSIC Centro de Investigaciones sobre Desertificación-CIDE Valencia, Universitatea Aarhus, TEAGASC din Dublin, Universitatea Agricolă din Atena și Universitatea Applied de Științe din Palermo, Universitatea din Isparta. Studiul comun a fost publicat în revista Geoderma. Studiul se bazează pe datele din ancheta de monitorizare a solului efectuată de Uniunea Europeană, Studiul cadru pentru suprafața de utilizare și acoperire a terenurilor (LUCAS), care include aproximativ 20.000 de mostre de sol vegetal.
Sursa: HUN-REN.

Potrivit unei propuneri a Comisiei Europene, Europa ar putea deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, iar solurile vor juca un rol cheie în atingerea acestui obiectiv. O parte a acestei propuneri este o strategie menită să asigure securitatea alimentară durabilă. Un studiu internațional realizat cu participarea cercetătorilor maghiari ar putea ajuta la protejarea solurilor și la promovarea unei utilizări mai conștiente și durabile a solurilor agricole.

Harta care arată distribuția spațială a salinității solului oferă cele mai detaliate informații armonizate disponibile în Europa, cu o rezoluție de 500 de metri. Se bazează pe datele din sondajul LUCAS din 2018, actuala bază de date de monitorizare a solului a Uniunii Europene. Această resursă ajută fermierii și experții să identifice zonele cu probleme și să aleagă metode de cultivare potrivite pentru condițiile de salinitate a solului.

Cercetătorii au descoperit că în nordul și Atlanticul Europei, acumularea de sare este rezultatul unor procese naturale. În schimb, în ​​regiunile mediteraneene și sudice, activitățile umane precum irigarea și drenajul slab joacă un rol cheie, în timp ce în zonele de coastă principalul factor este pătrunderea apei de mare.

Conform unei hărți recente a salinității solurilor europene, salinitatea solurilor agricole maghiare este considerată moderată. Cu toate acestea, riscul creșterii salinității solului rămâne.

Salinizarea secundară apare atunci când sarea se acumulează în soluri inițial nesaline din cauza modificărilor condițiilor naturale sau activităților umane. În Ungaria, factori precum irigarea cu o calitate proastă (salină) sau excesul de apă (creșterea nivelului apei subterane saline), managementul defectuos al apei și practicile inadecvate de cultivare a solului pot contribui la salinizarea solului. În plus, secetele din ce în ce mai frecvente accelerează evaporarea solului, determinând sărurile dizolvate din apele subterane să ajungă în sol.

Trebuie să acordăm o atenție deosebită salinității solului, deoarece nivelurile ridicate de sare au un impact negativ asupra producției agricole. Concentrațiile excesive de sare împiedică plantele să absoarbă apa, ceea ce duce la probleme de creștere și producție redusă și inhibă germinația și absorbția de nutrienți. În plus, acumularea de sare poate degrada structura solului, reducând permeabilitatea apei și aerului, afectând și mai mult condițiile de creștere a plantelor.

Salinitatea ridicată poate, de asemenea, suprima activitatea microbiană din sol, ducând la scăderea abundenței speciilor sensibile la sare și la dispariția acestora.

bacterii și ciuperci netolerante la sare care sunt mai puțin active în ciclul nutrițional vital. Ca urmare, culturile sensibile la sare, cum ar fi cerealele și legumele, pot fi afectate în mod deosebit, spun cercetătorii de la HUN-REN CAR TAKI.

Pentru a preveni creșterea salinității solului, cercetătorii propun utilizarea apei de irigare cu salinitate scăzută și optimizarea atât a cantității, cât și a timpului de irigare. În plus, asigurarea unui drenaj adecvat al solului este esențială pentru a preveni creșterea nivelului apelor subterane și acumularea de sare.

Dacă există semne de salinitate, cercetătorii recomandă să acordați o atenție deosebită îmbunătățirii solului. Adăugarea de amendamente de sol pe bază de calciu (cum ar fi gipsul sau varul) poate înlocui ionii de sodiu de la suprafața coloizilor din sol, îmbunătățind atât proprietățile chimice, cât și fizice ale solului. În soluri compacte cu drenaj slab, lucrarea profundă a solului poate ajuta la crearea unor condiții bune de drenaj. Adăugarea de materie organică poate, de asemenea, ajuta la levigarea sărurilor și la reducerea riscului de salinizare ulterioară.