Neopestalotiopsis spp. - sunt noi agenți patogeni fungici asociați cu petele frunzelor, putregaiul fructelor, putregaiul coroanei și putregaiul rădăcinii căpșunilor. În ciuda stilului lor de viață endofitic, în ultimii ani au fost raportate focare globale ale acestor agenți patogeni, care au dus la pierderi economice grave în producția comercială de căpșuni. În plus, a fost raportată rezistența la unele fungicide chimice.

Căpșuna de grădină, cunoscută și sub denumirea de căpșună (Fragaria × ananassa), este considerată una dintre cele mai importante culturi de fructe de pădure importante din punct de vedere economic la nivel mondial. Acest membru al familiei Rosaceae, o sursă excelentă de antioxidanți, este considerat o componentă cheie a dietei mediteraneene și este consumat pe scară largă pentru valoarea sa nutritivă.

Cererea de căpșuni crește pe boabe care promovează sănătatea
Căpșunile sunt bogate în vitamina C, acid folic și minerale precum magneziu, calciu, clorură și fluor și sunt apreciate pentru gustul, textura și aroma lor. De asemenea, are un conținut scăzut de calorii și zaharuri (adică zaharoză și glucoză) și conține aproximativ 90% apă.

Consumul de căpșuni este de așteptat să crească datorită proprietăților sale alimentare funcționale în toate formele de produse, inclusiv proaspete, procesate (congelate sau conservate) și în gemuri, sucuri, ciocolată, înghețată și produse similare.

Căpșunile conțin compuși bioactivi precum antocianine, alcaloizi, flavonoli și elagitanini care promovează sănătatea și bunăstarea. Acești compuși prezintă proprietăți cardioprotectoare, antiinflamatorii și antioxidante; atenuează efectele toxicității metalelor grele (de exemplu, cadmiul în plămâni); arată rezultate promițătoare în tratamentul cancerului. Cu un consum regulat, beneficiile căpșunilor pot fi de lungă durată, deoarece antioxidanții pot rămâne în sânge mai mult de o lună.

Cultivarea căpșunilor este o practică globală vastă, această activitate agricolă desfășurându-se în peste 76 de țări. Această practică acoperă o gamă largă de sisteme de creștere, inclusiv metode convenționale și organice, precum și câmp deschis și sere.

China este principalul producător, urmată de Statele Unite, Mexic, Turcia și Spania.

Căpșunile prosperă în climatele temperate, cu temperaturi optime de creștere variind de la 26 la 34°C. În funcție de obiceiurile lor de înflorire, soiurile de căpșuni sunt clasificate ca de zi lungă sau veșnic (producând două culturi pe sezon), de zi scurtă (producând o recoltă pe sezon) sau neutre de zi, în care debutul înfloririi depinde de diferențele de temperatură.

Astăzi, producția de căpșuni se confruntă cu provocări semnificative din cauza buruienilor, dăunătorilor și bolilor care reduc recoltele, afectează calitatea fructelor și calitatea post-recoltare. În special, bolile virale, fungice și oomicete reprezintă o amenințare serioasă. Acești agenți patogeni provoacă boli atât în ​​pepinieră, cât și în câmp, atacând rădăcinile, sistemele radiculare, sistemele vasculare și frunzele.

Care este noua boală fungică a căpșunilor?
Recent, Neopestalotiopsis spp. au devenit o amenințare serioasă pentru producția de căpșuni la nivel mondial. Acești agenți patogeni se caracterizează prin capacitatea de a provoca putregaiul frunzelor, rădăcinii, coroanei și fructelor, precum și pete frunzelor, ceea ce duce la pierderi economice grave.

Focare care afectează mai mult de 30% din plante după transplant au fost raportate în Mexic, Statele Unite, China, Taiwan și Egipt între 2018 și 2021.

Noi focare continuă să apară la nivel mondial, facilitate de răspândirea rapidă a agenților patogeni prin răsaduri infectate, stilul lor de viață endofitic și natura cosmopolită – aceste ciuperci persistă în sol și afectează nu numai căpșunile, ci și alte culturi importante din punct de vedere economic, cum ar fi mango, avocado, afin, struguri, măr etc.

Fundalul este după cum urmează. Putregaiul fructelor de căpșuni cauzat de Pestalotia longisetula a fost raportat pentru prima dată în Florida în 1973, unde a provocat pierderi severe atât în ​​parcelele experimentale, cât și pe câmpurile comerciale.

Anterior, putregaiul fructelor Pestalotia cauzat de P. longisetula a fost raportat în Israel în 1968.

Ulterior, a fost propus un sistem de clasificare pentru genul Pestalotia bazat pe numărul de celule interne de spori în trei genuri: Pestalotia (șase celule), Pestalotiopsis (cinci celule) și Truncatella (patru celule). Ca urmare, P. longisetula a fost reclasificată drept Pestalotiopsis longisetula.

O clasificare ulterioară s-a bazat pe caracteristicile morfologice, în special pe culoarea celulelor spori centrale (multicolore sau monocromatice). Astăzi Pestalotiopsis este împărțit în trei genuri: Pestalotiopsis, Neopestalotiopsis și Pseudopestalotiopsis.

Surse de infecție
Infestările fungice apar de obicei atunci când plantele sunt rănite sau stresate, în special pe frunze.

Cauzele obișnuite de deteriorare includ deteriorarea insectelor, deteriorarea mecanică de la unelte, arsurile solare și manipularea în timpul recoltării. Cu toate acestea, infecția poate apărea și fără deteriorarea țesuturilor prin dispersarea sporilor pe frunze.

Stadiul asexuat al acestor ciuperci este principala sursă de inocul, deoarece se știe puțin despre stadiul lor sexual.

Până în prezent, au fost descrise doar două stadii sexuale: Pestalosphaeria și Neobroomella. Succesul infectării depinde de condițiile de mediu, inclusiv de altitudine.

umiditate ridicată (>80%), temperaturi calde (20°C până la 30°C), timpi lungi de udare (mai mult de 72 de ore) și susceptibilitatea gazdei. Răspândirea sporilor este facilitată de lăstari infectați, unelte contaminate de pepinieră, ploaie și vânt.

Spre deosebire de alți agenți patogeni de căpșuni sau oomicete, cum ar fi Phytophthora spp., care prezintă un proces de infecție mai gradual, speciile de Neopestalotiopsis provoacă infecții rapide și agresive, de exemplu în decurs de șase zile.

Neopestalotiopsis spp. provoacă daune economice semnificative plantelor de căpșuni, rezultând producții reduse, moartea plantelor și boli post-recoltare. Sporii pot fi răspândiți de vânt și ploaie, acționând ca un inocul secundar care poate infecta pepinierele din apropiere și poate persista în sol și în reziduurile de cultură mai mult de un an.

Simptome de infecție
Simptomele și semnele de infestare cauzate de Neopestalotiopsis spp. variază în funcție de țesutul vegetal:

Pe frunze se dezvoltă mici pete maronii închise cu picnidii și conidii, care progresează concentric și provoacă rănirea frunzelor;
Pe pețiolii de la bază se formează leziuni scufundate maro închis, care afectează coroana și provoacă ofilirea frunzelor;
Pe gulerul rădăcinii apar zone neregulate înroșite cu margini maro închis, iar pe rădăcini, zonele infectate devin maro închis.
Infecțiile severe pot împiedica creșterea plantelor și pot duce la moarte în decurs de o lună. Simptomele fructelor includ leziuni uscate, maro deschis, ușor scufundate, care devin acoperite cu picnidii negre, afectând în cele din urmă întregul fruct.

Neopestalotiopsis spp. este un agent patogen critic care provoacă pierderi economice grave prin reducerea atât a populației lăstarilor la hectar, cât și a randamentului total al culturii.

Raportări de infecție cu Neopestalotiopsis spp. Afinele și căpșunile sunt expediate în toată lumea. Mexic, Statele Unite și China sunt printre țările producătoare de căpșuni cele mai afectate.

Infestarea culturilor de căpșuni de către speciile Neopestalotiopsis depinde de mai mulți factori, inclusiv susceptibilitatea soiului, utilizarea plantelor sănătoase de pepinieră și practicile eficiente de gestionare a câmpului de către cultivatori.

Metode de control: agrochimice și biologice
Strategiile cheie includ eliminarea resturilor de plante infectate, asigurarea faptului că sunt achiziționați răsaduri sănătoase și, pentru cultivatorii care își cultivă propriile răsaduri, testarea acestor puieți în laboratoare de renume și autorizate. Coordonarea cu fitopatologii este, de asemenea, critică.

Detectarea și diagnosticarea precoce pot economisi bani și plante, permițând un răspuns rapid la tratament. Studii recente au arătat că sporii de Neopestalotiopsis spp. poate supraviețui în sol și resturi vegetale chiar și în paturi acoperite cu mulci negru și în sol cultivat după mai multe sezoane de recoltare a căpșunilor.

Deși Neopestalotiopsis spp. poate tolera temperaturi ridicate (≤40°C), fumigația solului înainte de plantare poate reduce eficient cantitatea de inocul din sol.

În acest context, au fost propuse tratamente ale solului cu alternative la bromura de metil precum 1,3-dicloropropenă, cloropicrina, dazomet, metam sodiu și metam potasiu. Alte metode includ solarizarea, tratamentul cu abur, dezinfecția anaerobă a solului și culturile de acoperire. Aceste abordări nu vizează doar agenții patogeni fungici, dar ajută și la controlul dăunătorilor, cum ar fi afidele, rulourile de frunze, gărgărițele, ciupercile, acarienii și tripsul.

Pe de altă parte, nanoemulsiile de lipide încapsulate în ulei esențial de scorțișoară au inhibat creșterea chiar și la diluții mari (de până la 500 de ori) din soluțiile stoc (200 sau 400 μg/mL), atât singure, cât și în combinație cu alte uleiuri esențiale.

Uleiul esențial de scorțișoară a redus apariția petelor de frunze de căpșuni cu 79% în decurs de 7 zile de tratament la o diluție de 500 de ori (200 μg/ml), prevenind boala fără a provoca fitotoxicitate.

Extractele de cuișoare și turmeric la o concentrație de 10.000 mg/L au inhibat complet creșterea Neopestalotiopsis spp. și Pseudopestalotiopsis spp. izolat din căpșuni și alte fructe.

Extractul de cuișoare la 1000 mg/L a dus, de asemenea, la o inhibare de 100% a ciupercilor asemănătoare Pestalotiopsis, în timp ce extractele de ghimbir, lemongrass și roselle au dus la mai mult de 75% inhibare la aceeași concentrație.

Pentru pesticide, oamenii de știință au evaluat 30 de fungicide comerciale in vitro împotriva Neopestalotiopsis spp. și au raportat că fludioxonil, fluazinam, difenoconazol, fluotriafol, myclobutanil, propiconazol, tetraconazol și triflumizol (la concentrații de 1 și 100 μg/mL) și captanul, tiram și clorotalonilul (la concentrații de 100 și 1000 μl) au fost cele mai eficiente inhibarea creșterii fungice în 100 μg/ml.

Testele pe teren au arătat că alternarea ciprodinilului și fludioxonilului cu tiram este un program de încredere pentru controlul putregaiului fructelor cauzat de Neopestalotiopsis sp.

Cu toate acestea, utilizarea acestor fungicide în câmpurile comerciale este dificilă.

necesită o analiză atentă, deoarece unele fungicide nu sunt înregistrate pentru programele de combatere a dăunătorilor căpșunilor sau sunt limitate la utilizarea în pepinieră.

Cercetătorii au observat, totuși, că fungicidele cu un inhibitor extern de chinonă (QoI), cum ar fi azoxistrobin, ar trebui evitate din cauza rezistenței cauzate de mutația G143A a genei cytb.

Propineb și carbendazim + mancozeb au redus incidența cu 78,03% și, respectiv, 74,39% într-un studiu in vivo. Cu toate acestea, carbendazimul trebuie utilizat cu prudență, deoarece oamenii de știință au identificat o mutație a genei β-tubulinei la Pestalotiopsis sp. izolate care conferă rezistență acestui fungicid.

Scufundarea profilactică a rădăcinilor cu combinații de pydiflumetofen + fludioxonil, ciprodinil + fludioxonil și procloraz + tiram poate reduce daunele și mortalitatea plantelor.

Agenții de control biologic precum Trichoderma asperellum și T. koningiopsis pot fi, de asemenea, incluși în programele de management, fie singuri, fie în combinație cu fungicide sintetice în condiții de seră.

Pe lângă Trichoderma spp., bacterii precum Bacillus cereus pot fi de asemenea considerate o opțiune de biocontrol.

Consensul general în rândul cercetătorilor este că mai multe rapoarte care evaluează fungicidele chimice, fungicidele botanice și controalele biologice în condiții de teren la nivel mondial sunt necesare pentru a fi luate în considerare în managementul Neopestalotiopsis spp. boli.

Importanța achiziționării de material sănătos pentru plantarea căpșunilor
Controlul Neopestalotiopsis spp. trebuie abordate atât în ​​creşe cât şi în teren.

În contextul creșei, strategiile eficiente de supraveghere și management al bolii sunt de o importanță capitală. În special, la import, este necesar să se asigure că materialul achiziționat este lipsit de boli.

Până în prezent, Neopestalotiopsis spp. nu sunt clasificați ca dăunători de carantină de către autoritățile mondiale pentru sănătatea plantelor. Prin urmare, producătorii trebuie să facă teste în laboratoare certificate pentru a se asigura că sunt introduse plante sănătoase.

La fel, este extrem de importantă dezinfectarea atât a tăvilor de propagare, cât și a substratului folosit.

Este important ca lăstarii să fie tratați cu fungicide chimice urmate de produse biologice eficiente care au fost evaluate temeinic în condiții reale de teren.

Implementarea unor strategii precise de management de-a lungul lanțului de producție a căpșunilor va asigura randamente crescute și va minimiza pierderile economice pentru cultivator.

Una dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă industria căpșunilor este dezvoltarea de soiuri rezistente la infecția cu Neopestalotiopsis. Până când astfel de soiuri devin disponibile pe scară largă, asigurarea faptului că plantele din pepinierele comerciale sunt lipsite de boli este prima linie de apărare pentru a preveni pierderile economice semnificative. Deși unele soiuri au fost evaluate pentru rezistență sau susceptibilitate, este necesară o abordare integrată a managementului bolii, inclusiv control biologic, pentru a satisface cerințele pieței privind calitatea și siguranța fructelor.

Imaginea din titlu prezintă simptome cauzate de Neopestalotiopsis spp. pe culturi de căpșuni de grădină: plantă asimptomatică (A); pete de frunze cu un halou negru difuz în jurul unui centru maro deschis (B, F); necroza și ofilirea frunzelor (C); moartea plantei infectate (D); putregaiul fructelor (E), putregaiul rădăcinilor (G) și putregaiul rădăcinilor (H).